Hipertensiunea Sistolică Izolată (HSI)

Hipertensiunea Sistolică Izolată (HSI) reprezintă o formă distinctă de tensiune arterială crescută caracterizată prin presiune sistolică ridicată cu valori diastolice normale.

Această afecțiune afectează milioane de persoane la nivel mondial și prezintă riscuri cardiovasculare semnificative care necesită atenție clinică atentă.

Cercetările recente au evidențiat importanța recunoașterii HSI nu doar la populațiile vârstnice, unde a fost recunoscută de mult timp, ci din ce în ce mai mult și la adulții tineri.

Definiție și Criterii de Diagnostic

Hipertensiunea sistolică izolată apare când presiunea arterială sistolică este ridicată, în timp ce presiunea arterială diastolică rămâne în parametri normali.

Conform standardelor actuale, HSI este definită ca o presiune arterială sistolică peste 130 mm Hg cu o presiune arterială diastolică sub 90 mm Hg.
Această măsurătoare reflectă un tipar anormal de presiune în timpul ciclului cardiac, în special în timpul fazei de contracție a inimii.
Diagnosticul HSI necesită tipare de măsurare consecvente pe parcursul mai multor măsurători, pentru a asigura acuratețea și a elimina posibilitatea hipertensiunii de „halat alb”.
Evaluarea tensiunii arteriale pentru diagnosticarea HSI ar trebui să implice măsurători multiple efectuate la diferite momente ale zilei.
Mulți clinicieni folosesc acum monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA), care implică purtarea unui dispozitiv ce măsoară tensiunea arterială la intervale regulate pe o perioadă de 24 de ore.

Această abordare oferă o imagine mai cuprinzătoare a fluctuațiilor tensiunii arteriale pe parcursul activităților zilnice și ciclurilor de somn, oferind o precizie diagnostică mai mare.

Instrumente diagnostice suplimentare pot include ecocardiograme pentru evaluarea structurii și funcției inimii, analize de sânge pentru verificarea funcției renale și nivelurilor de electroliți, și electrocardiograme pentru evaluarea ritmului cardiac.

Pragurile de diagnostic pentru HSI au evoluat în timp, pe măsură ce înțelegerea noastră despre riscul cardiovascular s-a îmbunătățit.

În timp ce unele ghiduri mai vechi foloseau un prag de 140 mm Hg sau mai mare pentru presiunea sistolică, ghidurile din 2017 ale American College of Cardiology / American Heart Association (ACC/AHA) au scăzut pragul hipertensiunii la ≥130/80 mm Hg.

Această schimbare are implicații semnificative pentru prevalența HSI diagnosticate și deciziile de tratament subsecvente la diverse populații.

Epidemiologie și Tipare Demografice

Prevalența hipertensiunii sistolice izolate variază semnificativ între diferite grupuri demografice, cu tipare distincte bazate pe vârstă, sex și locație geografică.

În general, prevalența HSI în rândul adulților netratați între 1999 și 2010 a fost de aproximativ 9,4% în Statele Unite, cu o scădere semnificativă de la 10,3% în 1999-2004 la 8,5% în 2005-2010.

Această tendință sugerează că inițiativele de sănătate publică și abordările de tratament îmbunătățite ar putea avea un impact pozitiv.

Vârsta reprezintă cel mai semnificativ factor care influențează prevalența HSI.

În rândul adulților vârstnici, HSI este remarcabil de comună, afectând aproximativ 15% dintre persoanele cu vârsta de 60 de ani și peste, și devenind cea mai prevalentă formă de hipertensiune la cei de 70 de ani și peste.

Rigidizarea naturală a arterelor care apare odată cu îmbătrânirea explică în mare parte acest tipar.

Cu toate acestea, HSI nu este exclusiv o afecțiune a vârstnicilor.

În rândul adulților cu vârste între 40-50 de ani, aproximativ 6% experimentează hipertensiune sistolică, în timp ce aproximativ 1,8% dintre cei cu vârste între 18-39 de ani trăiesc cu această afecțiune.

Studiul de cohortă MONICA/KORA a constatat că hipertensiunea sistolică izolată la adulții tineri (HSIAT) era prevalentă la 5,2% din populația studiată, afectând predominant bărbații (73,1%).

Această disparitate de gen la adulții tineri contrastează cu tiparele observate la populațiile de vârstă mijlocie.

În China, de exemplu, un studiu la scară largă a relevat că HSI a fost identificată la unul din patru adulți tineri și de vârstă mijlocie cu hipertensiune, iar femeile au prezentat rate de prevalență mai mari decât bărbații în acest grup demografic.

Factorii geografici și socioeconomici influențează de asemenea prevalența HSI.

Studiul China Patient-Centered Evaluative Assessment a constatat că HSI era mai comună printre persoanele care erau fermieri, locuiau în regiunea estică a Chinei și aveau un nivel educațional mai scăzut.

Aceste constatări evidențiază interacțiunea complexă între factorii demografici, socioeconomici și posibil de mediu în dezvoltarea HSI.

Fiziopatologie și Mecanisme Subiacente

Mecanismele fiziopatologice care stau la baza hipertensiunii sistolice izolate diferă semnificativ între populațiile tinere și cele vârstnice, reflectând etiologii distincte care necesită abordări clinice diferite.

La adulții vârstnici, HSI rezultă predominant din modificări structurale în sistemul arterial care apar odată cu înaintarea în vârstă.
Pe măsură ce indivizii îmbătrânesc, arterele lor devin progresiv mai rigide și mai puțin elastice din cauza modificărilor în compoziția peretelui vascular, inclusiv creșterea depunerii de colagen și reducerea conținutului de elastină.
Această rigidizare arterială afectează capacitatea vaselor de a se extinde și contracta eficient în timpul ciclului cardiac.
Când inima se contractă, aceasta împinge sângele în arterele care și-au pierdut elasticitatea, creând o presiune sistolică mai mare.
Între timp, reculul elastic redus în timpul relaxării cardiace duce la o presiune diastolică mai mică, rezultând tiparul caracteristic al HSI.

Ateroscleroza contribuie în continuare la acest proces prin depozite de calciu și colagen în pereții arteriali, exacerbând rigiditatea lor și reducând flexibilitatea.

Mecanismele la indivizii mai tineri cu HSI par a fi distincte și mai heterogene.

Contrar teoriilor anterioare care sugerau că HSI la adulții tineri ar putea reprezenta pur și simplu un fenomen exagerat de amplificare a presiunii pulsului la „bărbați tineri înalți cu artere elastice”, cercetările au demonstrat că indivizii tineri cu HSI prezintă o presiune arterială centrală cu adevărat ridicată.

Aceasta indică o anomalie hemodinamică reală, mai degrabă decât un artefact de măsurare.

Factorii hemodinamici joacă probabil un rol semnificativ la populațiile mai tinere, unele cercetări sugerând că debitul cardiac crescut sau volumul sistolic pot contribui la HSI în acest grup demografic.
Această înțelegere contestă ipotezele anterioare și subliniază importanța recunoașterii HSI la adulții tineri ca o preocupare clinică legitimă care necesită intervenție adecvată.
Diferențele fiziopatologice între grupele de vârstă au implicații importante pentru abordările de tratament.

În timp ce reducerea rigidității arteriale poate fi centrală pentru gestionarea HSI la adulții vârstnici, abordarea mecanismelor potențial diferite la pacienții tineri ar putea necesita strategii adaptate care să țină cont de aceste distincții.

Factori de Risc și Afecțiuni Predispozante

Mai mulți factori de risc contribuie la dezvoltarea hipertensiunii sistolice izolate, unii modificabili și alții ficși.

Înțelegerea acestor factori este esențială atât pentru prevenire, cât și pentru strategii de tratament țintite.

Vârsta înaintată reprezintă cel mai semnificativ factor de risc nemodificabil pentru HSI, deoarece procesul natural de îmbătrânire contribuie direct la rigidizarea arterială.
Istoricul familial joacă de asemenea un rol important, sugerând componente genetice care influențează structura și funcția arterială și predispun indivizii la HSI.

Mai mulți factori de stil de viață modificabili cresc semnificativ riscul de HSI.

Fumatul deteriorează pereții arteriali și accelerează ateroscleroza, contribuind la reducerea elasticității arteriale.
Consumul excesiv de alcool crește tensiunea arterială prin multiple mecanisme, inclusiv efecte asupra sistemului nervos simpatic și tonusului vascular.
Aportul ridicat de sodiu alimentar promovează retenția de lichide și modificări vasculare care cresc tensiunea arterială, în timp ce comportamentul sedentar reduce condiția fizică cardiovasculară și contribuie la alți factori de risc, cum ar fi obezitatea.

Obezitatea în sine este puternic asociată cu riscul de HSI, în special la populațiile tinere.

Studiul de cohortă MONICA/KORA a constatat că HSIAT a fost asociată cu creșterea fumatului, obezității și hipercolesterolemiei comparativ cu participanții cu tensiune arterială normală.

Aceste constatări subliniază importanța abordării concomitente a multiplilor factori de risc cardiovascular la pacienții cu HSI.

Anumite afecțiuni medicale predispun de asemenea indivizii la HSI.

Apneea de somn cauzează hipoxie intermitentă și activarea mecanismelor de stres care pot crește tensiunea arterială sistolică.
Boala renală cronică afectează reglarea tensiunii arteriale prin supraîncărcarea de volum și modificări hormonale.
Tulburările endocrine, în special hipertiroidismul, pot crește debitul cardiac și tensiunea sistolică.
În rândul adulților tineri cu HSI, apar factori suplimentari relevanți. Studiile au identificat că majoritatea adulților tineri cu HSI tind să fie bărbați, experimentează anxietate și consumă alcool. Aceasta sugerează roluri potențiale pentru factorii psihologici și consumul de alcool în dezvoltarea HSI la populațiile tinere, care pot diferi de mecanismele la adulții vârstnici.

Semnificație Clinică și Consecințe asupra Sănătății

Hipertensiunea sistolică izolată crește semnificativ riscul de morbiditate și mortalitate cardiovasculară la toate grupele de vârstă, fiind o țintă critică pentru intervenția clinică.

Deteriorarea cauzată de HSI rezultă în principal din presiunea crescută susținută asupra pereților arteriali în timpul contracției cardiace, ducând la leziuni vasculare progresive în timp.
Această presiune cronică deteriorează endoteliul vaselor de sânge, creând locuri unde placa aterosclerotică se poate dezvolta și acumula.
Pe măsură ce placa se acumulează, arterele se îngustează și devin mai puțin flexibile, crescând în continuare tensiunea arterială și creând un ciclu periculos de deteriorare vasculară.
Aceste procese cresc semnificativ riscul de evenimente cardiovasculare majore, inclusiv atac de cord și accident vascular cerebral, când fluxul sanguin devine sever restricționat sau blocat complet.
Studiul Framingham Heart, urmărind participanții până la 34 de ani, a constatat că după 20 de ani de urmărire, 80% dintre indivizii cu hipertensiune sistolică izolată la limită au progresat la hipertensiune definitivă, comparativ cu doar 45% dintre participanții normotensivi.

Această progresie a avut consecințe semnificative asupra sănătății, deoarece cei cu HSI au avut un risc excesiv pe termen lung de boli cardiovasculare (risc de 1,47 ori mai mare) și de deces din cauza bolilor cardiovasculare (risc de 1,57 ori mai mare) comparativ cu indivizii normotensivi.

Dincolo de riscurile cardiace și cerebrovasculare, HSI poate deteriora multiple sisteme de organe.

Presiunea ridicată poate solicita vasele de sânge din ochi, potențial ducând la pierderea vederii.

În mod similar, rinichii conțin structuri vasculare delicate care pot fi deteriorate de presiunea ridicată susținută, afectând funcția lor de filtrare și potențial ducând la boală renală cronică.

Important, cercetările recente au contestat ipotezele anterioare conform cărora HSI la adulții tineri ar putea fi benignă.

Studiul de cohortă MONICA/KORA a demonstrat că adulții tineri cu HSI au avut un risc de 1,89 ori mai mare de mortalitate cardiovasculară decât participanții cu tensiune arterială normală, chiar și după ajustarea pentru factorii de risc cardiovascular.
Această constatare subliniază importanța recunoașterii și tratării HSI la toate grupele de vârstă, mai degrabă decât concentrarea exclusiv pe populațiile vârstnice.
Pentru femei, semnificația clinică a HSI poate fi deosebit de pronunțată.
Cercetările au identificat HSI ca un predictor important al decesului din cauza bolii coronariene, accidentului vascular cerebral, bolilor cardiovasculare și toate cauzele pentru femei.

Pentru bărbații cu vârsta între 45-64 de ani, riscul de deces din cauza bolii coronariene a fost asociat cu HSI, dar riscul de accident vascular cerebral și alte efecte cardiovasculare părea să apară la praguri mai scăzute ale tensiunii arteriale sistolice.

Abordări de Tratament

Abordări de Tratament: Modificări ale Stilului de Viață

Modificările stilului de viață formează piatra de temelie a managementului pentru hipertensiunea sistolică izolată, servind atât ca terapie de primă linie pentru cazurile ușoare, cât și ca adjuvanți esențiali la tratamentul farmacologic în prezentări mai severe.

Aceste abordări nefarmacologice vizează mecanismele fiziologice subiacente și factorii de risc asociați ai HSI.
Intervențiile dietetice joacă un rol crucial în managementul HSI.
Dieta DASH (Abordări Dietetice pentru Oprirea Hipertensiunii), care pune accentul pe fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și lactate cu conținut scăzut de grăsimi, reducând în același timp grăsimile saturate și sodiul, a demonstrat o eficacitate semnificativă în scăderea tensiunii arteriale.
Restricția de sodiu este deosebit de importantă, deoarece aportul excesiv de sodiu promovează retenția de lichide și modificări vasculare care cresc tensiunea arterială.
Recomandările actuale sugerează limitarea aportului de sodiu la mai puțin de 2.300 mg zilnic, cu reduceri suplimentare la 1.500 mg zilnic oferind beneficii suplimentare pentru mulți indivizi cu hipertensiune.
Activitatea fizică regulată reprezintă o altă componentă fundamentală a managementului HSI.
Atât exercițiile aerobice (cum ar fi mersul alert, înotul sau ciclismul), cât și antrenamentul de rezistență dinamică au demonstrat că scad tensiunea arterială sistolică.
Ghidurile actuale recomandă cel puțin 150 de minute de activitate aerobică de intensitate moderată pe săptămână, ideal distribuită pe parcursul mai multor zile.

Dovezile recente sugerează de asemenea că exercițiile izometrice, care implică contracții musculare statice, pot oferi beneficii suplimentare pentru reducerea tensiunii arteriale.

Gestionarea greutății este esențială pentru indivizii cu HSI care au exces de greutate corporală.

Chiar și o pierdere modestă în greutate de 5-10% poate reduce semnificativ tensiunea arterială la indivizii supraponderali sau obezi.

Acest efect apare prin multiple mecanisme, inclusiv scăderea debitului cardiac, reducerea rezistenței vasculare periferice și îmbunătățirea sensibilității la insulină.

Consumul de alcool ar trebui limitat, deoarece aportul excesiv crește tensiunea arterială și poate interfera cu eficacitatea medicamentelor antihipertensive.
Recomandările actuale sugerează restricționarea consumului de alcool la nu mai mult de o băutură zilnic pentru femei și două băuturi zilnic pentru bărbați.
Renunțarea completă la fumat este puternic recomandată, deoarece consumul de tutun deteriorează vasele de sânge, accelerează ateroscleroza și crește acut tensiunea arterială.
Tehnicile de gestionare a stresului pot oferi beneficii suplimentare pentru indivizii cu HSI, în special cei a căror tensiune arterială prezintă sensibilitate la stresul psihologic.
Abordări precum meditația mindfulness, exercițiile de respirație profundă și yoga au demonstrat efecte modeste dar semnificative asupra tensiunii arteriale în unele studii.
Optimizarea somnului reprezintă un domeniu emergent de focalizare în managementul hipertensiunii.
Calitatea slabă a somnului și durata insuficientă a somnului sunt asociate cu tensiune arterială crescută și risc cardiovascular mai mare.

Abordarea tulburărilor de somn, în special apneea obstructivă de somn, poate îmbunătăți semnificativ controlul tensiunii arteriale la indivizii afectați.

Strategii de Management Farmacologic

Când modificările stilului de viață singure se dovedesc insuficiente pentru a controla adecvat hipertensiunea sistolică izolată, terapia farmacologică devine necesară.

Alegerea medicamentului ar trebui să ia în considerare vârsta pacientului, comorbiditățile și caracteristicile fiziologice specifice ale hipertensiunii lor.
Diureticele tiazidice și similare tiazidelor reprezintă o opțiune farmacologică de primă linie pentru HSI, în special la adulții vârstnici.
Aceste medicamente reduc tensiunea arterială prin promovarea excreției de sodiu și apă, scăzând volumul sanguin și potențial cauzând vasodilatație directă a arterelor periferice.
Programul de referință Systolic Hypertension in the Elderly (SHEP) a demonstrat că tratamentul bazat pe clortalidona a redus semnificativ evenimentele cardiovasculare la adulții vârstnici cu HSI.
Agenții cu acțiune mai îndelungată precum clortalidona și indapamida sunt în general preferați față de hidroclorotiazida cu acțiune mai scurtă datorită efectelor lor antihipertensive mai susținute.
Blocantele canalelor de calciu (BCC), în special agenții dihidropiridinici precum amlodipina, reprezintă o altă opțiune de primă linie pentru HSI.
Aceste medicamente reduc tensiunea arterială prin blocarea influxului de calciu în celulele musculare netede vasculare, promovând vasodilatația arterială.

Multiple studii clinice au demonstrat eficacitatea BCC în reducerea evenimentelor cardiovasculare la pacienții cu HSI.

Acești agenți pot fi deosebit de benefici la adulții vârstnici, deoarece abordează eficient rigiditatea arterială care stă de obicei la baza HSI în această populație.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și blocantele receptorilor de angiotensină II (BRA) modulează sistemul renină-angiotensină-aldosteron pentru a reduce tensiunea arterială.

În timp ce aceste medicamente pot fi mai puțin eficiente ca monoterapie pentru HSI la adulții vârstnici comparativ cu diureticele sau BCC, ele oferă beneficii importante pentru pacienții cu comorbidități specifice, cum ar fi diabetul, boala renală cronică sau insuficiența cardiacă.

La indivizii mai tineri cu HSI, acești agenți pot juca un rol mai proeminent, deși dovezile specifice la această populație rămân limitate.
Beta-blocantele par în general mai puțin eficiente pentru managementul hipertensiunii sistolice izolate, în special la adulții vârstnici.
Acești agenți reduc în principal debitul cardiac și frecvența cardiacă, ceea ce poate să nu abordeze adecvat rigiditatea arterială care stă de obicei la baza HSI la vârstnici.
Cu toate acestea, beta-blocantele rămân importante pentru pacienții cu indicații specifice, cum ar fi boala arterială coronariană sau anumite aritmii.
Pentru mulți pacienți cu HSI, terapia combinată devine necesară pentru a atinge țintele de tensiune arterială.

Ghidurile din 2018 ale European Society of Cardiology/European Society of Hypertension (ESC/ESH) recomandă inițierea tratamentului cu o combinație de două medicamente, preferabil sub formă de pilulă unică, pentru majoritatea pacienților, cu excepția indivizilor vârstnici fragili și a celor cu hipertensiune de grad 1 cu risc scăzut.

Combinațiile eficiente asociază adesea un blocant al canalelor de calciu fie cu un IECA/BRA, fie cu un diuretic.

Această abordare realizează o reducere mai mare a tensiunii arteriale cu doze mai mici de medicamente individuale, reducând potențial efectele secundare.

Considerații Speciale pentru Diferite Grupe de Vârstă

Managementul hipertensiunii sistolice izolate necesită considerații specifice vârstei, deoarece atât fiziopatologia, cât și profilurile risc-beneficiu ale intervențiilor variază semnificativ între diferite grupe de vârstă.
Aceste nuanțe sunt din ce în ce mai mult abordate în ghidurile clinice și cercetare.
Pentru pacienții vârstnici (≥65 de ani), abordările de tratament trebuie să echilibreze cu atenție reducerea riscului cardiovascular față de potențialul de efecte adverse.
Ghidurile ESC/ESH din 2018 recomandă țintirea tensiunii arteriale sistolice într-un interval de 130 până la <140 mmHg la pacienții vârstnici, o țintă mai conservatoare decât pentru indivizii mai tineri.
Tratamentul ar trebui să înceapă la doze mai mici și să fie titrat mai treptat la adulții vârstnici, cu monitorizare atentă pentru hipotensiune ortostatică, tulburări electrolitice și modificări ale funcției renale.
Diureticele tiazidice și blocantele canalelor de calciu dihidropiridinice au demonstrat beneficii particulare la această populație și sunt adesea preferate ca agenți de primă linie.
Pentru pacienții foarte vârstnici (>80 de ani), este recomandată și mai multă precauție.

Ghidurile ESC/ESH recomandă țintirea aceluiași interval de tensiune arterială sistolică de 130 până la <140 mmHg, dar subliniază că aceasta se aplică numai dacă tratamentul este bine tolerat.

Evaluarea geriatrică cuprinzătoare ar trebui să completeze deciziile de tratament, luând în considerare factori precum fragilitatea, funcția cognitivă, autonomia în activitățile zilnice și speranța de viață rămasă.

La pacienții vârstnici fragili, ținte mai puțin agresive ale tensiunii arteriale pot fi adecvate.

Pentru adulții tineri și de vârstă mijlocie cu HSI, se aplică considerații diferite.

Ghidurile ESC/ESH din 2018 recomandă țintirea tensiunii arteriale sistolice într-un interval de 120 până la <130 mmHg la majoritatea pacienților sub 65 de ani.

Această țintă mai agresivă reflectă riscul cardiovascular substanțial pe viață asociat cu expunerea prelungită la tensiune arterială ridicată și tolerabilitatea în general mai bună a medicamentelor antihipertensive la indivizii mai tineri.
Fiziopatologia subiacentă la adulții tineri cu HSI poate diferi de cea la indivizii mai în vârstă, potențial afectând răspunsurile la tratament.
Interesant, cercetările au identificat că înălțimea crescută pare să aibă un efect protector împotriva mortalității cardiovasculare la adulții tineri cu HSI, sugerând că factorii antropometrici pot influența stratificarea riscului la această populație.
Această constatare ar putea reflecta diferențe în tiparele hemodinamice legate de dimensiunea corporală.
Diferențele de gen în prevalența HSI și răspunsul la tratament merită de asemenea considerație.
În timp ce bărbații tineri par mai predispuși să dezvolte HSI, femeile cu HSI pot înfrunta riscuri cardiovasculare mai mari, în special la vârsta mijlocie.

Evaluarea China Patient-Centered a constatat că femeile cu HSI au avut rate de conștientizare mai ridicate a condiției lor decât bărbații, deși conștientizarea generală a rămas îngrijorător de scăzută la doar 7% printre femei și 6,4% printre bărbați.

Prognostic și Rezultate pe Termen Lung

Prognosticul pe termen lung pentru indivizii cu hipertensiune sistolică izolată depinde semnificativ de momentul și eficacitatea intervenției, prezența comorbidităților și aderența la regimurile de tratament.

Fără management adecvat, HSI crește substanțial morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară la toate grupele de vârstă, deși magnitudinea și cronologia riscului variază în funcție de factorii individuali.

Studiile longitudinale au oferit perspective valoroase în evoluția naturală a HSI netratate sau subtratate.

Studiul Framingham Heart a demonstrat că după 20 de ani de urmărire, 80% dintre indivizii cu hipertensiune sistolică izolată la limită au progresat la hipertensiune definitivă, comparativ cu doar 45% dintre participanții normotensivi.

Această progresie a fost asociată cu un risc cardiovascular semnificativ crescut, subliniind natura progresivă a afecțiunii când este abordată inadecvat.

Tratamentul eficient, cu toate acestea, poate altera substanțial această traiectorie.

Cercetările au arătat că tratarea HSI scade riscul de evenimente cardiovasculare, accident vascular cerebral și deces cu până la 30%.
Aceste beneficii se extind la toate grupele de vârstă, deși reducerea absolută a riscului este în general mai mare la indivizii mai în vârstă care au un risc cardiovascular de bază mai ridicat.
Implicațiile clinice sunt clare: în ciuda faptului că este o afecțiune cronică care necesită management pe tot parcursul vieții, HSI reprezintă un factor de risc modificabil cu oportunitate substanțială de reducere a riscului prin intervenție adecvată.
Pentru adulții tineri cu HSI, implicațiile pe termen lung rămân un domeniu de cercetare activă.
Studiul de cohortă MONICA/KORA a furnizat dovezi importante că HSIAT este asociată cu un risc crescut de mortalitate cardiovasculară, contestând perspectivele anterioare care puneau la îndoială semnificația sa clinică.

Aceasta sugerează că intervenția timpurie ar putea fi deosebit de valoroasă dintr-o perspectivă a riscului pe viață, deși abordările optime de tratament pentru acest grup continuă să evolueze.

Mai mulți factori par să influențeze prognosticul dincolo de valorile tensiunii arteriale singure.

Prezența și controlul factorilor de risc cardiovascular suplimentari, inclusiv dislipidemia, diabetul, fumatul și obezitatea, au un impact semnificativ asupra rezultatelor.

Cercetările din studiul UK Biobank au constatat că atât HSI, cât și hipertensiunea diastolică izolată au fost asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare, dar cu tipare diferite de asociere.

HSI a fost asociată cu majoritatea riscurilor de boli cardiovasculare, cu excepția accidentului vascular cerebral ischemic, în timp ce hipertensiunea diastolică izolată părea să fie asociată, în principal, cu riscul de infarct miocardic.

Aderența la tratament reprezintă un alt factor critic care influențează rezultatele pe termen lung.

În ciuda beneficiilor dovedite ale tratamentului, aderența la medicație rămâne suboptimală la mulți pacienți cu hipertensiune.

Surse

Articole Recomandate

Medicamente

Lista medicamente pentru tensiune mare Blocante ale Receptorilor Angiotensinei II (BRA) Inhibitori ai Enzimei de Conversie a Angiotensinei (IECA) Diuretice în hipertensiune Statine Medicamente pentru hipertensiune pulmonară Lista medicamente beta blocante Blocante ale Canalelor de Calciu Xanax scade TA 4 Suplimente pentru HTA

Simptome și diagnostic

Fluctuațiile Tensiunii Arteriale Tensiune mare la copii Simptomele hipertensiunii la femei Tensiunea Mare Cauzează Dureri de Cap Oboseala crește Tensiunea Arterială Simptomele Hipertensiunii Arteriale Pulmonare

Tratamente naturale și stil de viață

Tensiune Mare în Poziție Culcată Anxietatea și Hipertensiunea Arterială Efectele Adverse ale Consumului Excesiv de Cofeină Cum Se Modifică Tensiunea Arterială în Poziția Culcat Cafeaua creste tensiunea Tensiunea Mare După Efort Exerciții Fizice pentru Tensiune Hipertensiunea arterială după operație Deshidratarea și Tensiunea Arterială Cum scazi tensiunea diastolică mare Care este legătura dintre colesterolul ridicat și hipertensiune?Acupunctura pentru hipertensiune arterială Uleiuri Esențiale pentru Hipertensiune Arterială Zborul cu avionul si hipertensiunea Oțetul de Mere scade tensiunea Ce să (nu) mâncați în HAP Condimente și plante medicinale care scad TA Rețete cu Conținut Scăzut de Sodiu 6 băuturi care scad tensiunea arterială Usturoiul scade tensiunea Alimente și Băuturi de Evitat în Hipertensiunea Arterială Ceai pentru tensiune mare Dieta DASH

Complicații și afecțiuni asociate

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.