Ce Trebuie să Știe Părinții despre Hipertensiunea Pulmonară Persistentă a Nou-născutului

Hipertensiunea Pulmonară Persistentă a Nou-Născutului (PPHN) este o afecțiune gravă, dar tratabilă care afectează aproximativ 2 din fiecare 1.000 de nașteri.

Această afecțiune rară, dar care pune viața în pericol, apare atunci când sistemul circulator al nou-născutului nu reușește să treacă corespunzător de la circulația fetală la circulația normală.

În PPHN, vasele de sânge din plămâni rămân contractate după naștere, cauzând tensiune arterială ridicată în arterele pulmonare și flux insuficient de oxigen în întregul corp.

Înțelegerea PPHN: Tranziția de la pântec la lume

Înainte de naștere, bebelușii primesc oxigen prin cordonul ombilical și placentă de la mamele lor, astfel încât plămânii lor necesită un flux sanguin minim.

Presiunea din interiorul vaselor de sânge ale plămânilor (arterele pulmonare) este în mod natural ridicată, iar sângele este direcționat departe de plămâni printr-un vas de sânge fetal special numit ductus arteriosus.

Această adaptare este perfect normală pentru un făt în dezvoltare care nu are încă nevoie să respire aer.
Când un bebeluș sănătos se naște și face prima respirație, au loc mai multe schimbări cruciale în sistemul său circulator.
Plămânii se umplu cu aer, iar vasele de sânge din plămâni se deschid (se dilată), permițând sângelui să curgă prin ele.
Această tranziție scade presiunea în arterele pulmonare, crește fluxul de sânge către plămâni și permite schimbul de oxigen și dioxid de carbon.
Ductus arteriosus, care anterior devia sângele departe de plămâni, se contractă și se închide permanent în prima zi de viață.
La bebelușii cu PPHN, această tranziție normală nu se întâmplă corect.

Presiunea în arterele pulmonare rămâne ridicată, iar ductus arteriosus rămâne adesea deschis, continuând să direcționeze sângele departe de plămâni.

Aceasta înseamnă că nu suficient sânge ajunge la plămâni pentru a prelua oxigen, rezultând niveluri scăzute de oxigen în întregul corp.

Partea dreaptă a inimii se mărește pe măsură ce lucrează suplimentar pentru a pompa sângele înapoi în plămâni, punând presiune suplimentară pe inimă, care poate duce în cele din urmă la insuficiență cardiacă dacă nu este tratată.

Care sunt cauzele PPHN?

Cauza exactă a PPHN nu este întotdeauna identificabilă, dar mai mulți factori de risc au fost asociați cu dezvoltarea sa.

PPHN apare cel mai frecvent la bebelușii născuți la termen sau după termen (după 40 de săptămâni de gestație), deși poate afecta ocazional și prematurii.

Factorii potențiali de risc și afecțiunile asociate includ:

Sindromul de aspirație de meconiu (când un bebeluș inhalează primul său scaun înainte sau în timpul nașterii) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni legate de PPHN: aceasta poate provoca inflamație și obstrucție în căile respiratorii, contribuind la presiune pulmonară ridicată.
Privarea de oxigen înainte sau în timpul nașterii (asfixia la naștere) este un alt factor de risc semnificativ: când un bebeluș nu primește suficient oxigen în timpul procesului de naștere, aceasta poate declanșa vasoconstricție pulmonară și poate duce la PPHN.
Infecțiile care afectează plămânii sau fluxul sanguin pot cauza inflamație și pot interfera cu tranziția normală a circulației pulmonare: nou-născuții cu pneumonie sau sepsis au un risc mai mare de a dezvolta PPHN.

Dezvoltarea anormală a inimii sau plămânilor, inclusiv afecțiuni precum hernia diafragmatică congenitală sau hipoplazia pulmonară, pot predispune un bebeluș la PPHN.

Aceste probleme structurale pot afecta funcționarea normală a vaselor sangvine pulmonare.

Factorii materni pot juca, de asemenea, un rol.

Bebelușii născuți de mame cu diabet zaharat au un risc crescut de a dezvolta PPHN.

În plus, există unele dovezi care sugerează că utilizarea de către mamă a anumitor medicamente în timpul sarcinii, cum ar fi doze mari de aspirină sau ibuprofen, ar putea fi asociată cu PPHN.

Bebelușii care sunt mari pentru vârsta gestațională au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune, deși mecanismul precis pentru această asociere nu este pe deplin înțeles.

În final, o naștere dificilă sau stresantă poate declanșa uneori PPHN, deoarece stresul fiziologic poate interfera cu tranziția circulatorie normală.

Recunoașterea semnelor și simptomelor

Simptomele PPHN apar de obicei în primele ore după naștere, deși uneori se pot dezvolta mai târziu.

Recunoașterea acestor semne timpuriu este crucială pentru diagnosticarea și tratamentul prompt.
Cel mai vizibil semn este adesea cianoza – o colorație albăstruie a pielii, în special în jurul gurii și buzelor.
Aceasta apare din cauza scăderii oxigenului în fluxul sanguin.
Cianoza poate fi persistentă sau poate fluctua, fiind uneori mai accentuată când bebelușul este agitat.
Insuficiența respiratorie este un alt simptom evidențiat.
Părinții și medicii ar putea observa respirație rapidă (tahipnee), sunete de gâfâit sau geamăt în timpul respirației și retracții – unde pielea dintre și sub coaste se trage în timpul respirației.
Aceste semne indică faptul că bebelușul depune efort mai mare pentru a respira și a obține suficient oxigen.

Bebelușii cu PPHN au de obicei o frecvență cardiacă rapidă, pe măsură ce inima lucrează mai greu pentru a compensa nivelurile scăzute de oxigen.

În unele cazuri, un murmur cardiac (un sunet cardiac suplimentar sau anormal) poate fi detectat de medic.

Poate cel mai revelator semn este reprezentat de faptul că sugarii cu PPHN au adesea niveluri persistent scăzute de oxigen în sânge, chiar și atunci când primesc oxigen suplimentar.

Aceasta este un indiciu diagnostic cheie care distinge PPHN de alte afecțiuni respiratorii.

De asemenea, se poate observa că saturația de oxigen a bebelușului rămâne scăzută în ciuda administrării de oxigen 100%.

Alte simptome pot include scăderea apetitului, oboseală și puls slab.

Unii bebeluși pot prezenta, de asemenea, niveluri labile (fluctuante) de oxigen care se pot schimba rapid cu stimulare minimă, indicând instabilitatea circulației lor pulmonare.

Cum este diagnosticat PPHN

Când PPHN este suspectată pe baza simptomelor unui bebeluș, medicii vor efectua mai multe teste pentru a confirma diagnosticul și pentru a exclude alte afecțiuni care pot cauza simptome similare, cum ar fi defectele cardiace congenitale.
Diagnosticul PPHN se bazează în mod tipic pe dovezi clinice de hipoxemie labilă – niveluri de oxigen fluctuante, instabile – adesea asociate cu cianoză diferențială (unde părți ale corpului pot fi mai albastre decât altele).
Cu toate acestea, diagnosticul definitiv necesită o ecocardiogramă.
Ecocardiograma (ecografia cardiacă) este standardul de aur pentru diagnosticarea PPHN.
Acest test neinvaziv permite medicilor să vizualizeze structura inimii, să evalueze modelele de flux sanguin și să măsoare presiunea în arterele pulmonare.
De asemenea, poate ajuta la excluderea defectelor structurale cardiace care ar putea cauza simptome similare.

Analiza gazelor din sânge este un alt instrument important de diagnostic.

Acest test măsoară nivelurile de oxigen și dioxid de carbon din sângele bebelușului, oferind informații despre funcția respiratorie și severitatea hipoxemiei.

În PPHN, gazele arteriale din sânge arată de obicei niveluri scăzute de oxigen (hipoxemie) în ciuda terapiei cu oxigen suplimentar.

Radiografiile toracice pot fi efectuate pentru a evalua plămânii și inima. Deși nu pot diagnostica PPHN direct, ele pot ajuta la identificarea afecțiunilor pulmonare subiacente, cum ar fi aspirația de meconiu sau pneumonia, care ar putea contribui la această afecțiune.

Pulsoximetria este utilizată pentru a monitoriza continuu nivelurile de saturație de oxigen ale bebelușului.

În unele cazuri de PPHN, poate exista o diferență între saturațiile de oxigen pre-ductale (mâna dreaptă) și post-ductale (picior), care poate ajuta la susținerea diagnosticului.

Opțiuni de tratament pentru bebelușii cu PPHN

Tratamentul pentru PPHN se concentrează pe îmbunătățirea oxigenării, reducerea rezistenței vasculare pulmonare și abordarea oricăror afecțiuni subiacente.

Abordarea depinde de severitatea afecțiunii și poate varia de la oxigen suplimentar la intervenții mai intensive.
Pentru cazurile ușoare cu suferință respiratorie minimă, terapia de suport și suplimentarea cu oxigen pot fi suficiente.
Acești bebeluși pot fi uneori îngrijiți în secția obișnuită de nou-născuți, cu monitorizare atentă, deși necesită observare vigilentă, deoarece starea lor se poate deteriora rapid.
Cazurile mai severe necesită internarea în unitatea de terapie intensivă neonatală (NICU) pentru îngrijire specializată.
Intubația și ventilația mecanică sunt adesea necesare pentru a asigura oxigenarea și ventilația adecvate.
Setările ventilatorului sunt ajustate cu atenție pentru a optimiza volumul pulmonar și schimbul de gaze fără a provoca leziuni pulmonare.
Menținerea temperaturii corporale normale este importantă, deoarece instabilitatea temperaturii poate agrava PPHN.

În mod similar, tratarea oricăror infecții asociate cu antibiotice adecvate este crucială dacă infecția este un factor contribuitor.

Sedarea și managementul durerii sunt adesea utilizate pentru a menține bebelușul confortabil și pentru a minimiza stresul, care poate agrava hipertensiunea pulmonară.

Pentru bebelușii care nu răspund adecvat la tratamentul convențional, poate fi utilizată terapia cu oxid nitric inhalat (iNO).

Oxidul nitric este un vasodilatator pulmonar care ajută la relaxarea vaselor de sânge din plămâni, îmbunătățind fluxul sanguin și oxigenarea.
Este administrat prin circuitul de respirație și s-a dovedit a fi eficient în reducerea necesității tratamentelor mai invazive.
Susținerea tensiunii arteriale cu fluide intravenoase și uneori medicamente (inotrope sau vasopresoare) poate fi necesară pentru a menține tensiunea arterială adecvată și debitul cardiac.
Aceasta ajută la asigurarea unui flux sanguin suficient către organele vitale.

În cazurile cele mai severe care nu răspund la alte tratamente, poate fi luată în considerare oxigenarea prin membrană extracorporală (ECMO).

ECMO este o formă de bypass cardiopulmonar care preia temporar funcția inimii și plămânilor, permițând acestor organe să se odihnească și să se recupereze.

Este o procedură invazivă cu riscuri semnificative, dar poate salva viața în situații critice.

Din fericire, cu progresele în alte modalități de tratament, ECMO este necesar mai puțin frecvent decât în trecut.

Perspectiva pe termen lung

Prognosticul pentru bebelușii cu PPHN s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii datorită progreselor în terapia intensivă neonatală și dezvoltării terapiilor precum oxidul nitric inhalat.

Cu tratament adecvat, mulți sugari cu PPHN se recuperează complet fără complicații pe termen lung.

Timpul de recuperare variază în funcție de severitatea afecțiunii și prezența problemelor subiacente.

Starea unor bebeluși se îmbunătățește rapid în câteva zile, în timp ce alții pot necesita săptămâni de îngrijire intensivă.

Echipa medicală va monitoriza îndeaproape progresul bebelușului tău și va ajusta tratamentul după cum este necesar.

După ce faza acută a PPHN se rezolvă, majoritatea bebelușilor sunt treptat înțărcați de la suportul respirator și medicamente.

Îngrijirea de urmărire include de obicei monitorizarea pentru potențiale complicații și evaluări pentru a asigura creșterea și dezvoltarea normală.

În timp ce mulți copii care se recuperează de la PPHN nu au efecte de durată, unii pot avea un risc crescut de infecții respiratorii, boli reactive ale căilor respiratorii sau întârzieri de dezvoltare.

Urmărirea regulată împreună cu medicul este importantă pentru a identifica și aborda orice probleme pe termen lung care pot apărea.

Surse

Articole Recomandate

Medicamente

Lista medicamente pentru tensiune mare Blocante ale Receptorilor Angiotensinei II (BRA) Inhibitori ai Enzimei de Conversie a Angiotensinei (IECA) Diuretice în hipertensiune Statine Medicamente pentru hipertensiune pulmonară Lista medicamente beta blocante Blocante ale Canalelor de Calciu Xanax scade TA 4 Suplimente pentru HTA

Simptome și diagnostic

Fluctuațiile Tensiunii Arteriale Tensiune mare la copii Simptomele hipertensiunii la femei Tensiunea Mare Cauzează Dureri de Cap Oboseala crește Tensiunea Arterială Simptomele Hipertensiunii Arteriale Pulmonare

Tratamente naturale și stil de viață

Tensiune Mare în Poziție Culcată Anxietatea și Hipertensiunea Arterială Efectele Adverse ale Consumului Excesiv de Cofeină Cum Se Modifică Tensiunea Arterială în Poziția Culcat Cafeaua creste tensiunea Tensiunea Mare După Efort Exerciții Fizice pentru Tensiune Hipertensiunea arterială după operație Deshidratarea și Tensiunea Arterială Cum scazi tensiunea diastolică mare Care este legătura dintre colesterolul ridicat și hipertensiune?Acupunctura pentru hipertensiune arterială Uleiuri Esențiale pentru Hipertensiune Arterială Zborul cu avionul si hipertensiunea Oțetul de Mere scade tensiunea Ce să (nu) mâncați în HAP Condimente și plante medicinale care scad TA Rețete cu Conținut Scăzut de Sodiu 6 băuturi care scad tensiunea arterială Usturoiul scade tensiunea Alimente și Băuturi de Evitat în Hipertensiunea Arterială Ceai pentru tensiune mare Dieta DASH

Complicații și afecțiuni asociate

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.