Hipertensiunea Pediatrică > tensiune mare la copii
Hipertensiunea pediatrică a devenit o preocupare semnificativă de sănătate, afectând aproximativ 2-5% dintre copii și adolescenți la nivel mondial, iar tensiunea arterială ridicată afectează încă 13-18%.
Odată considerată rară și în principal secundară unor afecțiuni medicale subiacente, tensiunea arterială ridicată la copii este acum recunoscută din ce în ce mai mult ca un indicator timpuriu important al riscului cardiovascular viitor.
Evoluția Criteriilor de Diagnostic
Definiția și clasificarea hipertensiunii pediatrice au suferit revizuiri semnificative în ultimele decenii.
Cea mai substanțială actualizare recentă a venit în 2017, când Academia Americană de Pediatrie (AAP) a lansat noi ghiduri de practică clinică care au schimbat dramatic modul în care tensiunea arterială ridicată la copii este conceptualizată și gestionată.
- Aceste ghiduri au înlocuit termenul "prehipertensiune" cu "tensiune arterială ridicată", au creat noi tabele normative de tensiune arterială bazate doar pe copii cu greutate normală și au implementat un sistem simplificat de clasificare a tensiunii arteriale pentru adolescenții ≥13 ani, care se aliniază cu ghidurile pentru adulți.
- Sistemul actual de clasificare a tensiunii arteriale pentru copii variază în funcție de grupa de vârstă.
- Pentru copiii cu vârsta între 1-12 ani, tensiunea arterială normală este definită ca <percentila 90, tensiunea arterială ridicată ca ≥percentila 90 până la <percentila 95 (sau 120/80 mm Hg până la <percentila 95, oricare este mai mică), hipertensiunea de stadiu 1 ca ≥percentila 95 până la <percentila 95 + 12 mmHg (sau 130/80 până la 139/89 mm Hg, oricare este mai mică) și hipertensiunea de stadiu 2 ca ≥percentila 95 + 12 mm Hg (sau ≥140/90 mm Hg, oricare este mai mică).
- Pentru adolescenții cu vârsta ≥13 ani, sistemul de clasificare utilizează valori absolute mai degrabă decât percentile: tensiunea arterială normală este <120/<80 mm Hg, tensiunea arterială ridicată este 120/<80 până la 129/<80 mm Hg, hipertensiunea de stadiu 1 este 130/80 până la 139/89 mm Hg și hipertensiunea de stadiu 2 este ≥140/90 mm Hg.
- Această clasificare revizuită are implicații practice pentru diagnostic și management.
Aplicarea ghidurilor AAP a dus la o creștere a prevalenței tensiunii arteriale ridicate la 16,3% comparativ cu 14,8% conform criteriilor anterioare.
Copiii sub 13 ani și adolescenții mai înalți și mai în vârstă, în special băieții, sunt mai predispuși să aibă hipertensiune confirmată conform ghidurilor AAP.
Prevalența Globală și Tendințele Epidemiologice
Prevalența Globală și Tendințele Epidemiologice
Prevalența hipertensiunii pediatrice variază considerabil în funcție de definiția utilizată, metodologia de măsurare, regiunea geografică și caracteristicile populației.
O meta-analiză cuprinzătoare publicată în 2021 a evaluat prevalența globală și a constatat că, atunci când se utilizează definiția care necesită măsurători ale tensiunii arteriale din cel puțin trei ocazii separate, prevalența combinată a fost de 4,00% pentru hipertensiune, 9,67% pentru tensiune arterială ridicată și 0,95% pentru hipertensiune de stadiu 2 la copiii de 19 ani și mai tineri.
Variațiile regionale în prevalență au fost documentate.
De exemplu, un studiu național bazat pe populație din Taiwan a constatat că prevalența hipertensiunii pediatrice a variat între 0,19 și 0,38 la 1000 de copii și adolescenți între 2000 și 2013, ceea ce este considerabil mai scăzut decât rapoartele din alte regiuni.
Aceste diferențe pot reflecta variații în predispoziția genetică, factorii de mediu, obiceiurile alimentare și modelele de stil de viață în diferite populații.
Prevalența hipertensiunii pediatrice a crescut constant în timp.
- Analiza datelor din Studiile Naționale de Examinare a Sănătății și Nutriției (NHANES) a demonstrat o creștere a prevalenței hipertensiunii de la 2,7% în 1988-1994 la 3,7% în 1999-2002.
- Cercetări mai recente au indicat o tendință ascendentă continuă în ultimele două decenii, cu o rată relativă de creștere de 75% până la 79% din 2000 până în 2015.
- Această creștere alarmantă a fost atribuită în mare parte epidemiei de obezitate infantilă, deoarece există o asociere puternică între excesul de greutate și tensiunea arterială ridicată.
Variațiile legate de vârstă în prevalență au fost, de asemenea, observate.
Conform datelor din 2015, prevalența hipertensiunii variază de la 4,32% în rândul copiilor de 6 ani la 3,28% în rândul celor de 19 ani, cu o prevalență maximă de 7,89% în rândul celor de 14 ani.
Această relație neliniară cu vârsta sugerează că schimbările fiziologice din timpul pubertății și adolescenței pot influența reglarea tensiunii arteriale și dezvoltarea hipertensiunii.
Etiologia Multifactorială și Factorii de Risc
Etiologia Multifactorială și Factorii de Risc
Hipertensiunea la copii și adolescenți poate fi clasificată fie ca primară (esențială), fie ca secundară unei afecțiuni medicale subiacente.
Istoric, majoritatea cazurilor de hipertensiune pediatrică erau considerate secundare, în special bolilor renale. Cu toate acestea, odată cu creșterea obezității infantile, hipertensiunea primară a devenit forma predominantă, în special la adolescenți.
Hipertensiunea Primară: O Interacțiune Complexă de Factori
Hipertensiunea primară, care reprezintă majoritatea cazurilor la adolescenți, este o afecțiune multifactorială cu contribuții din factori moșteniți, trăsături fiziologice și expuneri la mediu.
Cauza exactă rămâne neclară în ciuda cercetărilor extinse, reflectând fiziopatologia complexă a dereglării tensiunii arteriale în corpul în dezvoltare.
Obezitatea se remarcă ca cel mai puternic factor de risc pentru tensiunea arterială ridicată la copii, contribuind la mai mult de jumătate din riscul de a dezvolta hipertensiune.
Copiii cu obezitate au un risc semnificativ mai mare de hipertensiune comparativ cu copiii cu greutate normală, studiile raportând că obezitatea crește riscul de aproximativ trei ori.
Analiza datelor NHANES din 2015 până în 2018 a confirmat că copiii cu obezitate erau mai predispuși să aibă hipertensiune comparativ cu copiii cu greutate normală.
- Mecanismul care stă la baza relației obezitate-hipertensiune implică multiple căi, inclusiv activitatea crescută a sistemului nervos simpatic, rezistența la insulină, retenția de sodiu și inflamația.
- Debitul cardiac crescut joacă probabil un rol mai mare în determinarea tensiunii arteriale ridicate la tineri comparativ cu rezistența vasculară crescută observată la persoanele mai în vârstă.
- Factorii care contribuie la debitul cardiac mai mare includ tonusul simpatic crescut și retenția de sodiu și lichide, toate fiind mai frecvente la persoanele cu adipozitate în exces.
Istoricul familial reprezintă un alt factor de risc semnificativ.
În timp ce hipertensiunea se grupează clar în cadrul familiilor, studiile genetice nu au reușit să identifice gene specifice sau grupuri de gene care să cauzeze colectiv hipertensiunea primară, sugerând interacțiuni complexe între numeroase gene de susceptibilitate și factori epigenetici.
Unele modificări din viața intrauterină contribuie, de asemenea, la riscul de hipertensiune.
Copiii cu greutate mică la naștere au o șansă mai mare de a dezvolta hipertensiune.
Expunerile fetale la un mediu intrauterin compromis pot declanșa modificări cardiovasculare care cresc riscul de hipertensiune ulterioară prin modificări structurale, cum ar fi numărul redus de nefroni și dimensiunea aortică redusă la cei născuți prematur sau mici pentru vârsta gestațională.
Influențe Dietetice și ale Stilului de Viață
Dieta are un impact substanțial asupra tensiunii arteriale la copii.
Aportul ridicat de sodiu crește riscul de tensiune arterială ridicată, o meta-analiză constatând că tensiunea arterială sistolică și diastolică a crescut cu 0,8 mm Hg și, respectiv, 0,7 mm Hg, pentru fiecare gram suplimentar de aport zilnic de sodiu.
Relația dintre aportul de sodiu și tensiunea arterială este mai puternică la copiii cu obezitate.
Consumul de băuturi îndulcite cu zahăr și excesul de calorii este asociat cu creșterea IMC, care contribuie indirect la tensiunea arterială anormală.
Nivelurile de activitate fizică influențează, de asemenea, reglarea tensiunii arteriale.
Copiii cu activitate fizică limitată au o șansă mai mare de a dezvolta hipertensiune, activitatea fizică regulată îmbunătățind tensiunea arterială cu aproximativ 2 mm Hg.
O meta-analiză extinsă a confirmat că activitatea fizică moderată până la intensă a fost asociată cu niveluri mai scăzute ale tensiunii arteriale la copii și adolescenți.
Calitatea și durata somnului reprezintă un alt factor de risc modificabil.
Tiparele de somn perturbate, inclusiv calitatea slabă a somnului, somnul întrerupt și durata scurtă a somnului, sunt asociate cu niveluri mai ridicate ale tensiunii arteriale, în special la adolescenți.
Apneea obstructivă de somn, care este frecventă în rândul copiilor cu obezitate, este asociată cu dereglarea tensiunii arteriale pe 24 de ore și contribuie la tensiunea arterială ridicată.
Factorii de mediu, inclusiv poluarea aerului, expunerea la substanțe chimice precum ftalaţii, au fost legate de un risc crescut de hipertensiune la copii și adolescenți.
Aceste influențe de mediu pot interacționa cu predispozițiile genetice pentru a amplifica riscul de a dezvolta hipertensiune.
Hipertensiunea Secundară: Afecțiuni Medicale Subiacente
Hipertensiunea secundară rezultă dintr-o afecțiune medicală subiacentă identificabilă și, deși mai puțin frecventă decât hipertensiunea primară la adolescenți, rămâne o considerație importantă, în special la copiii mai mici și la cei cu hipertensiune severă.
Cauzele comune ale hipertensiunii secundare la copii includ boli renale (inclusiv boala parenchimatoasă renală, boala renovasculară și hipoplazia segmentară renală), afecțiuni cardiovasculare (în special coarctația de aortă), tulburări endocrine, medicamente (decongestionante, picături pentru nas/ochi, contraceptive orale, antidepresive, bronhodilatatoare) și afecțiuni neurologice.
O anamneză detaliată și un examen fizic, împreună cu studii de laborator și imagistice adecvate, sunt esențiale pentru identificarea acestor cauze subiacente.
Abordarea Diagnostică și Evaluarea
Abordarea Diagnostică și Evaluarea
Tehnici de Măsurare și Screening
Măsurarea corectă a tensiunii arteriale la copii include mai multe elemente cheie: zona de examinare ar trebui să fie liniștită, iar copilul liniștit; ar trebui să se acorde suficient timp pentru recuperarea după activitatea recentă; copilul ar trebui să fi evitat medicamentele stimulante sau alimentele și să stea liniștit timp de 5 minute înainte de măsurare; poziționarea corectă include poziția așezată (sugarii pot fi în poziție supină), picioarele pe podea, brațul drept sprijinit și fosa cubitală la nivelul inimii, iar dimensiunea adecvată a manșetei este esențială pentru măsurarea precisă.
Dacă tensiunea arterială inițială la o vizită la cabinet este ridicată, ar trebui obținute două măsurători suplimentare la aceeași vizită și apoi calculate media pentru a determina categoria de tensiune arterială.
Această practică ajută la reducerea influenței anxietății sau a altor factori tranzitorii asupra valorilor tensiunii arteriale.
Ghidurile AAP din 2017 recomandă screening-ul tensiunii arteriale pentru toți copiii și adolescenții ≥3 ani la fiecare vizită de îngrijire preventivă.
Se recomandă screening mai frecvent pentru copiii cu factori de risc, cum ar fi obezitatea, medicamentele cunoscute a crește tensiunea arterială, boli renale, antecedente de coarctație de aortă sau diabet zaharat.
Pentru copiii sub 3 ani, tensiunea arterială ar trebui măsurată la fiecare întâlnire medicală dacă au afecțiuni subiacente care le cresc riscul de hipertensiune.
Confirmarea Diagnosticului
Un diagnostic de hipertensiune ar trebui făcut dacă un copil sau adolescent are valori ale tensiunii arteriale confirmate prin auscultație ≥percentila 95 la trei vizite diferite.
Această cerință pentru măsurători repetate în ocazii separate ajută la evitarea supradiagnosticului din cauza hipertensiunii de halat alb sau a creșterilor tranzitorii ale tensiunii arteriale.
Pentru adolescenții ≥13 ani, hipertensiunea este diagnosticată când tensiunea arterială sistolică sau diastolică medie este ≥130/80 mm Hg.
Această aliniere cu criteriile pentru adulți simplifică diagnosticul și managementul hipertensiunii la această grupă de vârstă.
Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) are un rol extins în cele mai recente ghiduri și este recomandată pentru evaluarea pacienților cu risc ridicat pentru potențială hipertensiune mascată—o afecțiune în care valorile tensiunii arteriale la cabinet sunt normale, dar valorile în afara cabinetului sunt ridicate.
MATA poate fi, de asemenea, utilizată pentru a evalua eficacitatea tratamentului, în special atunci când măsurătorile la clinică sau acasă indică un răspuns insuficient la tratament.
Evaluarea Comprehensivă
Odată ce hipertensiunea este diagnosticată, ar trebui efectuată o evaluare comprehensivă pentru a evalua cauzele subiacente și leziunile organelor țintă.
Evaluarea inițială include de obicei o anamneză medicală detaliată (inclusiv antecedente familiale, factori de risc și simptome), un examen fizic amănunțit, studii de laborator, ecografie renală și ecocardiografie pentru a evalua hipertrofia ventriculară stângă, în special înainte de a începe medicația.
Amploarea evaluării depinde de vârsta copilului, severitatea hipertensiunii și constatările clinice.
Copiii mai mici, cei cu hipertensiune de stadiu 2 și cei cu semne sau simptome care sugerează o cauză subiacentă necesită o evaluare mai extensivă.
Anamneza și examenul fizic ar trebui să se concentreze pe identificarea posibilelor cauze secundare ale hipertensiunii, cum ar fi boli cardiace, boli renale, boli renovasculare, tulburări endocrine, efecte ale medicamentelor și tulburări respiratorii în timpul somnului.
Leziunile Organelor Țintă și Consecințele pe Termen Lung
Leziunile Organelor Țintă și Consecințele pe Termen Lung
Deși decesul și dizabilitatea cardiovasculară nu apar de obicei la copiii hipertensivi, markerii intermediari ai leziunilor organelor țintă sunt detectabili și au implicații semnificative pentru sănătatea viitoare.
Aceste modificări timpurii prezic morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară viitoare, subliniind importanța recunoașterii și managementului timpurii.
Efecte Cardiovasculare
Hipertrofia ventriculară stângă (HVS) este cea mai frecventă manifestare a leziunilor organelor țintă la copiii cu hipertensiune.
Ghidurile AAP din 2017 includ o definiție revizuită a HVS și recomandări actualizate cu privire la momentul efectuării ecocardiografiei în evaluarea pacienților pediatrici nou diagnosticați cu hipertensiune.
Prezența HVS indică o formă mai severă de hipertensiune și poate influența deciziile de tratament.
Modificările vasculare, cum ar fi creșterea grosimii intima-media carotidiană și creșterea rigidității arteriale (măsurată prin velocitatea undei pulsului), au fost, de asemenea, documentate la copiii și adolescenții hipertensivi.
Aceste modificări vasculare timpurii reflectă începutul remodelării peretelui arterial și pot contribui la ateroscleroza accelerată și la un risc cardiovascular crescut la vârsta adultă dacă nu sunt tratate.
Efecte Renale și Neurologice
Hipertensiunea poate rezulta din leziuni renale, dar poate și cauza leziuni renale, creând un potențial cerc vicios.
Copiii cu boală renală cronică sunt la risc deosebit de ridicat pentru hipertensiune și ar trebui evaluați la fiecare întâlnire medicală.
Detectarea timpurie și controlul hipertensiunii la acești pacienți sunt esențiale pentru prezervarea funcției renale.
Schimbări cognitive subtile au fost detectate la copiii și adolescenții cu tensiune arterială ridicată.
Acestea includ potențiale efecte asupra atenției, memoriei și funcției executive.
Deși aceste schimbări pot fi subtile și nu sunt clinic aparente, ele evidențiază impactul larg al hipertensiunii asupra corpului în dezvoltare.
Urmărirea până la Vârsta Adultă
Hipertensiunea din copilărie tinde să se mențină până la vârsta adultă, copiii hipertensivi fiind foarte susceptibili să devină adulți hipertensivi.
Copiii ale căror tensiuni arteriale se mențin la niveluri mai ridicate din mijlocul copilăriei au dovezi de leziuni ale organelor țintă ca adulți tineri, inclusiv grosime intima-medie carotidiană crescută, velocitatea undei pulsului crescută și modificări structurale ventriculare stângi.
Există acum dovezi convingătoare că tensiunea arterială ridicată în copilărie este asociată atât cu evenimente de boală cardiovasculară, cât și cu markeri intermediari ai bolii cardiovasculare la vârsta adultă.
Această progresie de la hipertensiunea din copilărie la boala cardiovasculară a adultului subliniază importanța intervenției timpurii pentru a preveni sau minimiza consecințele pe termen lung asupra sănătății ale tensiunii arteriale ridicate.
Strategii Comprehensive de Management
Strategii Comprehensive de Management
Managementul hipertensiunii pediatrice include atât abordări non-farmacologice, cât și farmacologice, adaptate circumstanțelor individuale ale copilului, inclusiv severitatea hipertensiunii, prezența comorbidităților și dovezi de leziuni ale organelor țintă.
Modificări ale Stilului de Viață: Fundația Tratamentului
Modificările stilului de viață sunt recomandate pentru toți copiii cu tensiune arterială ridicată sau hipertensiune și pot fi suficiente ca terapie unică pentru copiii cu tensiune arterială ușor ridicată fără leziuni ale organelor țintă.
Aceste intervenții abordează factorii de risc modificabili care contribuie la tensiunea arterială ridicată.
Managementul greutății reprezintă o componentă critică a managementului hipertensiunii la copiii supraponderali și obezi.
Reducerea greutății ar trebui să fie un obiectiv la toți copiii supraponderali cu hipertensiune, indiferent de etiologie, deoarece obezitatea și hipertensiunea sunt strâns corelate, în special la adolescenți. Programe intensive de scădere în greutate ar trebui oferite copiilor și adolescenților hipertensivi cu obezitate.
Modificările dietei pot afecta semnificativ controlul tensiunii arteriale.
Dieta DASH (Abordări Dietetice pentru Oprirea Hipertensiunii) este recomandată în mod specific pentru copiii cu hipertensiune.
Acest model dietetic pune accentul pe fructe, legume, cereale integrale, produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și aport limitat de sodiu.
Ghidurile AAP recomandă explicit consilierea privind dieta DASH la momentul diagnosticului de tensiune arterială ridicată sau hipertensiune.
Activitatea fizică regulată contribuie la controlul tensiunii arteriale prin multiple mecanisme, inclusiv managementul greutății, sensibilitatea îmbunătățită la insulină și efecte vasculare directe.
Ghidurile AAP recomandă activitate fizică moderată până la viguroasă cel puțin 3-5 zile pe săptămână (30-60 minute per sesiune) pentru a ajuta la reducerea tensiunii arteriale.
Exercițiile aerobice și izotonice au un efect benefic direct asupra tensiunii arteriale și ar trebui încurajate pentru toți copiii cu hipertensiune, cu excepția celor cu hipertensiune severă necontrolată sau anomalii cardiace care necesită restricționarea exercițiilor.
Abordarea tulburărilor de somn, în special apneea obstructivă de somn la copiii obezi, poate ajuta la îmbunătățirea controlului tensiunii arteriale.
Având în vedere asocierea dintre tulburările de somn și hipertensiune, evaluarea calității și cantității somnului ar trebui să facă parte din evaluarea copiilor cu tensiune arterială ridicată.
Terapia Farmacologică: Când Medicamentele Sunt Necesare
În timp ce modificările stilului de viață rămân piatra de temelie a managementului, medicamentele sunt indicate în situații specifice: hipertensiune simptomatică în orice stadiu sau nivel; hipertensiune de stadiu 1 cu dovezi de leziuni ale organelor țintă; hipertensiune de stadiu 2, chiar și cu un factor de risc evident, modificabil precum obezitatea; orice stadiu de hipertensiune la copiii cu boală renală cronică, diabet zaharat sau boală cardiacă; hipertensiune persistentă în ciuda unei încercări de modificare a stilului de viață (aproximativ 6 luni).
Ghidurile AAP din 2017 recomandă inițierea tratamentului farmacologic cu un inhibitor ACE, ARB, blocant al canalelor de calciu cu acțiune prelungită sau diuretic tiazidic la copiii și adolescenții hipertensivi care au eșuat la modificările stilului de viață, în special cei cu hipertrofie ventriculară stângă, hipertensiune simptomatică sau hipertensiune de stadiu 2 fără un factor clar modificabil.
Inhibitorii Enzimei de Conversie a Angiotensinei (ACE), cum ar fi captopril, enalapril și lisinopril, sunt printre cele mai frecvent utilizate medicamente antihipertensive la populația pediatrică.
Acestea au, în general, puține efecte adverse la doze standard și programe de dozare convenabile pentru a îmbunătăți aderența.
Inhibitorii ACE sunt deosebit de benefici la pacienții cu boală renală cronică sau diabet zaharat, deoarece aceste medicamente pot oferi, de asemenea, efecte renoprotective. Cu toate acestea, sunt contraindicate în sarcină din cauza toxicității fetale.
Blocantele Receptorilor de Angiotensină II (ARB), inclusiv candesartan, losartan și valsartan, sunt la fel de eficiente ca inhibitorii ACE și nu cauzează tusea asociată uneori cu inhibitorii ACE. Ca și inhibitorii ACE, ar trebui evitate în sarcină din cauza toxicității fetale.
Blocantele Canalelor de Calciu (BCC) reduc tensiunea arterială prin scăderea rezistenței vasculare periferice totale.
Dihidropiridinele, cum ar fi amlodipina, isradipina și nifedipina, sunt clasa principală utilizată pentru tratarea hipertensiunii esențiale la copii datorită selectivității lor relative pentru musculatura netedă arteriolară.
BCC sunt deosebit de utile la fetele de vârstă fertilă deoarece, spre deosebire de inhibitorii ACE și ARB, nu au efecte semnificative asupra unui făt dacă apare sarcina.
Diureticele Tiazidice au fost utilizate ca tratament inițial, dar pot avea eficacitate limitată ca monoterapie din cauza aportului ridicat de sare tipic la adolescenți.
Pot fi mai eficiente ca al doilea agent când sunt combinate cu un inhibitor ACE sau ARB.
Clortalidona este preferată deoarece poate fi administrată o dată pe zi.
O abordare de îngrijire treptată este recomandată pentru tratamentul farmacologic: începeți cu un singur medicament la limita inferioară a intervalului său de dozare; creșteți doza la fiecare 1-4 săptămâni până când tensiunea arterială este controlată, limita superioară a intervalului de dozare este apropiată sau apar efecte adverse; dacă obiectivele tensiunii arteriale nu sunt atinse, adăugați un al doilea medicament și titrați ca și cu medicamentul inițial.
Obiective de Tratament și Monitorizare
Ghidurile AAP din 2017 specifică că obiectivul tratamentului pentru copiii și adolescenții cu hipertensiune ar trebui să fie o reducere a tensiunii arteriale sistolice și diastolice la <percentila 90 și <130/80 mm Hg la adolescenții ≥13 ani.
Pentru copiii cu boală renală cronică, obiectivul este de a scădea presiunea arterială medie pe 24 de ore la <percentila 50 prin monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale.
Urmărirea regulată este esențială pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului și a detecta potențiale efecte adverse.
Pentru copiii tratați doar cu modificarea stilului de viață, urmărirea la fiecare 3-6 luni este adecvată, în timp ce o monitorizare mai frecventă (la fiecare 4-6 săptămâni) este necesară inițial pentru cei sub terapie medicamentoasă până când tensiunea arterială este controlată.
Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale oferă informații valoroase despre modelele tensiunii arteriale pe parcursul zilei și nopții și poate fi utilizată pentru a evalua eficacitatea tratamentului, în special atunci când măsurătorile la clinică și acasă indică un răspuns insuficient la tratament.
Această evaluare mai cuprinzătoare a controlului tensiunii arteriale poate ghida ajustările la regimul de tratament.
Concluzie
Concluzie
Hipertensiunea pediatrică reprezintă o preocupare semnificativă de sănătate care afectează aproximativ 2-5% dintre copiii și adolescenții la nivel global, cu o proporție suplimentară substanțială având tensiune arterială ridicată.
Înțelegerea acestei afecțiuni a evoluat dramatic în ultimele decenii, de la a fi considerată rară și în principal secundară unor afecțiuni subiacente, la recunoașterea ca o problemă comună de sănătate cu implicații importante pentru sănătatea cardiovasculară pe viață.
Surse
- https://publications.aap.org
- https://www.nature.com
- https://www.msdmanuals.com
- https://www.ahajournals.org
- https://www.alanepe.org
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
- https://emedicine.medscape.com
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- https://www.ahajournals.org
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- https://emedicine.medscape.com
- https://www.eshonline.org
- https://www.aafp.org
- https://www.rch.org.au
- https://www.mdcalc.com
- https://www.eshonline.org
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov
- https://emedicine.medscape.com
- https://www.bcm.edu
- https://www.msdmanuals.com
- https://jamanetwork.com
- https://www.thelancet.com
- https://www.mayoclinic.org
- https://www.aafp.org
- https://www.hopkinsmedicine.org
- https://www.nationwidechildrens.org
Articole Recomandate
Disclaimer
- Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
- Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
- Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
- Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
- Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.