Hipertensiunea Ortostatică

Hipertensiunea ortostatică (HOT) este caracterizată printr-o creștere semnificativă a tensiunii arteriale la trecerea din poziția șezândă sau culcată în poziția în picioare.

În ciuda implicațiilor potențial grave pentru sănătate, această afecțiune rămâne subdiagnosticată și insuficient studiată în comparație cu contrapartea sa, hipotensiunea ortostatică.

Cercetările recunosc tot mai mult HOT ca un factor important de risc cardiovascular care necesită atenție clinică.

Definiție și Criterii Diagnostice

Hipertensiunea ortostatică reprezintă un răspuns paradoxal al tensiunii arteriale la schimbarea posturală.

Deși definițiile variază în diferite studii, criteriul cel mai larg acceptat este o creștere a tensiunii arteriale sistolice (TAS) de 20 mmHg sau mai mult la ridicarea în picioare.

Recent, Societatea Americană de Autonomie și Societatea Japoneză de Hipertensiune au definit HOT mai specific ca "o creștere a tensiunii arteriale sistolice ortostatice ≥20 mm Hg asociată cu o tensiune arterială sistolică de cel puțin 140 mm Hg în poziția în picioare".

Unele definiții încorporează și modificări ale tensiunii arteriale diastolice, considerând semnificativă o creștere de 10 mmHg sau mai mult a presiunii diastolice.

Diagnosticul hipertensiunii ortostatice necesită măsurarea atentă a tensiunii arteriale.

De obicei, măsurătorile sunt efectuate după 5 minute de repaus în poziție culcată, urmate de citiri la 1, 3 și 5 minute după ridicarea în picioare.

Pentru acuratețe clinică, măsurătorile la 3 și 5 minute sunt adesea mediate pentru a determina tensiunea arterială sistolică în picioare.

O singură măsurătoare după 3 minute poate fi suficientă pentru scopuri de screening, dar testarea repetată în zile diferite este recomandată pentru confirmarea diagnosticului din cauza variabilității răspunsurilor tensiunii arteriale ortostatice.

Instrumente diagnostice avansate, cum ar fi monitorizarea tensiunii arteriale bătaie cu bătaie, pot fi utile în cazuri selectate, deși acestea nu sunt larg disponibile în contextele clinice de rutină.

Mecanisme Fiziopatologice

Fiziopatologia hipertensiunii ortostatice implică interacțiuni complexe între factori neurali, hemodinamici și vasculari.

Deși mecanismele exacte rămân incomplet înțelese, mai multe procese cheie au fost identificate prin cercetare.

Dereglarea Autonomă

Mecanismul fiziopatologic principal pare a fi hiperactivitatea simpatică ca răspuns la schimbarea posturală.

În mod normal, statul în picioare determină acumularea sângelui în extremitățile inferioare, reducând întoarcerea venoasă și debitul cardiac.

Corpul compensează prin activare simpatică mediată de baroreflexe pentru a menține tensiunea arterială.

La pacienții cu HOT, acest răspuns compensator devine excesiv, ducând la o creștere anormală a tensiunii arteriale.

Cercetările au demonstrat că pacienții cu HOT prezintă niveluri mai ridicate de norepinefrină plasmatică în poziția în picioare comparativ cu persoanele cu răspunsuri ortostatice normale.

Acest lucru sugerează activitate neurală simpatică sporită sau sensibilitate crescută la stimularea simpatică.

Hiperactivarea alfa-adrenergică pare a fi deosebit de importantă, deoarece studiile au arătat că blocarea alfa-adrenoreceptorilor poate ameliora răspunsul exagerat al tensiunii arteriale ortostatice la unii pacienți.

Factori Hemodinamici și Vasculari

Studiile hemodinamice la pacienții cu HOT au relevat mai multe modele importante.

Pacienții cu hipertensiune ortostatică prezintă de obicei rezistență vasculară periferică crescută comparativ cu cei cu răspunsuri normale ale tensiunii arteriale ortostatice.

Această rezistență vasculară crescută poate rezulta din vasoconstricție exagerată, vâscozitate sanguină crescută sau modificări vasculare structurale.

În mod interesant, debitul cardiac scade adesea mai marcat la ridicarea în picioare la pacienții cu HOT comparativ cu subiecții de control.

Această constatare sugerează că reducerea presarcinii cardiace poate fi declanșatorul care inițiază vasoconstricția compensatorie excesivă.

La unii pacienți, acumularea venoasă excesivă în extremitățile inferioare poate contribui la acest proces.

Diferențe Legate de Vârstă

Mecanismele care stau la baza hipertensiunii ortostatice par să difere între indivizii mai tineri și cei mai în vârstă.

La adulții tineri, HOT se prezintă adesea cu un model cardiac reactiv caracterizat prin tahicardie ortostatică, sugerând activarea simpatică cardiacă predominantă.

În contrast, persoanele în vârstă demonstrează de obicei un model de rigiditate vasculară cu modificări mai puțin pronunțate ale ritmului cardiac.

Această diferență legată de vârstă evidențiază heterogenitatea afecțiunii și sugerează că ar putea fi necesare abordări diferite de tratament bazate pe vârstă și mecanismul subiacent.

Manifestări Clinice și Simptome

Hipertensiunea ortostatică este adesea asimptomatică, ceea ce contribuie la subdiagnosticarea sa în practica clinică.

Când apar simptome, acestea pot include amețeală, vertij, palpitații cardiace, greață, transpirație și dureri de cap.

În mod paradoxal, aceste simptome seamănă cu cele ale hipotensiunii ortostatice, deși reprezintă răspunsuri opuse ale tensiunii arteriale.

Această similitudine poate reflecta disfuncția autoreglării cerebrale mai degrabă decât modificările absolute ale tensiunii arteriale.

Oboseala este o altă plângere frecventă printre pacienții cu hipertensiune ortostatică.

În cazuri rare, poate apărea sincopa (leșinul), deși aceasta este mult mai puțin frecventă decât în hipotensiunea ortostatică.

Absența simptomelor la mulți pacienți subliniază importanța măsurătorilor de rutină ale tensiunii arteriale ortostatice, în special la populațiile cu risc ridicat, cum ar fi adulții vârstnici și cei cu hipertensiune.

Afecțiuni Asociate și Factori de Risc

Mai multe afecțiuni și factori au fost asociați cu dezvoltarea hipertensiunii ortostatice.

Înțelegerea acestor asocieri poate ajuta la identificarea persoanelor cu risc și la ghidarea managementului clinic.

Hipertensiune și Prehipertensiune

Hipertensiunea ortostatică este strâns legată de hipertensiunea esențială.

Este considerată o formă de prehipertensiune, deoarece adesea precede dezvoltarea hipertensiunii susținute la adulții tineri normotensivi.

În plus, HOT este asociată cu hipertensiunea mascată — o afecțiune în care tensiunea arterială este normală în contextele clinice, dar ridicată în viața de zi cu zi.

Această asociere sugerează că testarea ortostatică ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc de a dezvolta hipertensiune care ar putea beneficia de intervenție timpurie.

Vârsta și Funcția Autonomă

Vârsta avansată reprezintă un factor de risc semnificativ pentru hipertensiunea ortostatică.

Odată cu îmbătrânirea, capacitatea sistemului nervos autonom de a regla eficient tensiunea arterială se diminuează, contribuind la răspunsuri ortostatice anormale.

Prevalența ridicată a HOT la persoanele vârstnice instituționalizate subliniază importanța disfuncției autonome legate de vârstă în patogeneza sa.

Alți Factori de Risc și Afecțiuni Asociate

Mai mulți alți factori și afecțiuni au fost legați de hipertensiunea ortostatică:

Diabetul zaharat și neuropatia diabetică, care pot afecta funcția autonomă
Repausul prelungit la pat, care poate altera reflexele cardiovasculare
Deshidratarea, care poate declanșa mecanisme compensatorii
Diverse disautonomii care afectează reglarea tensiunii arteriale
Anumite medicamente care influențează funcția autonomă sau tonusul vascular

Aceste asocieri subliniază importanța considerării hipertensiunii ortostatice drept o ipoteză de diagnostic în contextul stării generale de sănătate a pacientului și al afecțiunilor medicale existente.

Riscuri Cardiovasculare și de Sănătate

Dovezile recente sugerează că hipertensiunea ortostatică este asociată cu riscuri semnificative cardiovasculare și de sănătate, dincolo de relația sa cu hipertensiunea.

Afectarea Organelor Țintă

Hipertensiunea ortostatică a fost legată de diverse forme de afectare a organelor țintă hipertensive.

Studiile au demonstrat asocieri între HOT și boala cerebrovasculară silențioasă, în special la pacienții japonezi vârstnici cu hipertensiune.

Această relație a rămas semnificativă chiar și după ajustarea pentru tensiunea arterială ambulatorie, sugerând un efect independent al modificărilor tensiunii arteriale ortostatice.

Alte forme de afectare a organelor țintă asociate cu HOT includ hipertrofia ventriculară stângă, ateroscleroza carotidiană, boala renală cronică și boala arterială periferică.

Aceste asocieri evidențiază impactul sistemic potențial al hipertensiunii ortostatice asupra sistemului cardiovascular.

Evenimente Cardiovasculare și Mortalitate

Mai multe studii au investigat relația dintre hipertensiunea ortostatică și evenimentele cardiovasculare.

HOT a fost asociată cu un risc crescut de boală coronariană, accident vascular cerebral lacunar și morbiditate cardiovasculară generală.

O meta-analiză a constatat că hipertensiunea ortostatică sistolică a fost asociată cu o creștere de 94% a probabilității de accident vascular cerebral sau boală cerebrovasculară comparativ cu răspunsurile ortostatice normale.

Cel mai îngrijorător este relația dintre hipertensiunea ortostatică și mortalitate.

Analiza datelor din Programul de Hipertensiune Sistolică la Vârstnici a constatat că HOT a fost asociată cu mortalitate de toate cauzele mai mare atât la 4,5 ani, cât și la 17 ani de urmărire.

Această asociere a rămas semnificativă după ajustarea pentru multipli factori de risc și comorbidități.

O meta-analiză a confirmat că HOT sistolică a fost asociată cu un risc semnificativ de 21% mai mare de mortalitate de toate cauzele și un risc crescut cu 39% de mortalitate cardiovasculară comparativ cu normotensiunea ortostatică.

Variabilitatea Tensiunii Arteriale și Tipare

Hipertensiunea ortostatică pare să fie asociată cu alte modele anormale ale tensiunii arteriale care pot contribui la riscul cardiovascular.

Există o suprapunere substanțială între HOT și tiparul de scădere extremă (extreme dipping) în înregistrările ambulatorii ale tensiunii arteriale, unde tensiunea arterială scade dramatic în timpul somnului.

HOT este, de asemenea, asociată cu creșterea tensiunii arteriale matinale și variabilitatea crescută a tensiunii arteriale, ambele fiind legate de rezultate cardiovasculare.

Aceste asocieri sugerează că hipertensiunea ortostatică poate face parte dintr-un tipar mai larg de dereglare a tensiunii arteriale.

Abordări Clinice și Strategii de Tratament

Managementul hipertensiunii ortostatice prezintă provocări unice din cauza cercetărilor limitate și a absenței ghidurilor specifice de tratament.

Cu toate acestea, mai multe abordări pot fi luate în considerare pe baza dovezilor actuale și a opiniilor experților.

Evaluare Diagnostică

Primul pas în gestionarea hipertensiunii ortostatice este evaluarea temeinică.

Aceasta include măsurători precise ale tensiunii arteriale în diferite poziții, evaluarea simptomelor și evaluarea cauzelor potențiale subiacente.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale poate fi deosebit de valoroasă la pacienții cu HOT pentru a evalua tiparele generale ale tensiunii arteriale și pentru a detecta anomalii precum extreme dipping sau hipertensiunea mascată.

La pacienții cu hipertensiune ortostatică izolată (unde tensiunea arterială este ridicată doar în poziția în picioare), monitorizarea ambulatorie poate ajuta la evaluarea încărcării generale a tensiunii arteriale și la informarea deciziilor de tratament.

O evaluare cuprinzătoare ar trebui să includă, de asemenea, screening pentru afecțiuni asociate, cum ar fi diabetul, și evaluarea afectării organelor țintă.

Considerații de Tratament

Recomandările de tratament pentru hipertensiunea ortostatică trebuie să echilibreze nevoia de a controla tensiunea arterială cu riscul de a exacerba simptomele ortostatice.

Pot fi luate în considerare mai multe abordări:

Pentru pacienții cu tensiune arterială normală în repaus care prezintă doar un răspuns ortostatic exagerat, nu există dovezi că terapia antihipertensivă este necesară. Cu toate acestea, monitorizarea regulată a tensiunii arteriale este recomandată având în vedere riscul crescut de progresie către hipertensiune susținută.
Pentru pacienții cu hipertensiune ortostatică care au și hipertensiune în repaus, tratamentul cu medicamente antihipertensive standard conform ghidurilor actuale este rezonabil. Nu există dovezi că acești pacienți necesită ținte de tratament diferite comparativ cu cei cu hipertensiune convențională.
Blocantele alfa-adrenoreceptorilor au arătat promisiuni în studii mici pentru reducerea creșterilor ortostatice ale tensiunii arteriale, dar aceste medicamente pot să nu fie bine tolerate la toți pacienții din cauza riscului de hipotensiune ortostatică.
Abordarea factorilor modificabili, cum ar fi deshidratarea, efectele medicamentelor și repausul prelungit la pat, poate ajuta la îmbunătățirea răspunsurilor tensiunii arteriale ortostatice la unii pacienți.
Urmărirea regulată este esențială pentru a monitoriza răspunsul la tratament și pentru a ajusta terapia după cum este necesar, în special la adulții vârstnici care pot fi mai vulnerabili la efectele adverse ale medicamentelor antihipertensive.

Concluzie

Hipertensiunea ortostatică reprezintă un factor de risc cardiovascular important, dar insuficient recunoscut, care merită o atenție mai mare atât în practica clinică, cât și în cercetare.

Această afecțiune, caracterizată printr-o creștere anormală a tensiunii arteriale la ridicarea în picioare, este asociată cu afectarea organelor țintă, evenimente cardiovasculare și mortalitate crescută.

Fiziopatologia pare să implice hiperactivitate simpatică și răspunsuri vasculare alterate la schimbarea posturală, cu mecanisme diferite predominând la pacienții mai tineri față de cei mai în vârstă.

În ciuda semnificației clinice a hipertensiunii ortostatice, rămân provocări în standardizarea definiției sale, îmbunătățirea recunoașterii clinice și stabilirea ghidurilor de tratament bazate pe dovezi.

Măsurătorile de rutină ale tensiunii arteriale ortostatice, în special la populațiile cu risc ridicat, ar putea îmbunătăți detectarea și permite intervenția timpurie.

Tratamentul ar trebui individualizat pe baza afecțiunilor asociate, a riscului cardiovascular general și a tiparului specific de anomalii ale tensiunii arteriale.

Pe măsură ce cercetarea în acest domeniu continuă să evolueze, o mai bună înțelegere a hipertensiunii ortostatice va apărea probabil, ducând potențial la abordări terapeutice mai țintite și la rezultate îmbunătățite pentru persoanele afectate.

Între timp, creșterea gradului de conștientizare în rândul medicilor și introducerea testării ortostatice în practica clinică reprezintă pași importanți spre abordarea acestui factor de risc cardiovascular insuficient apreciat.

Surse

Articole Recomandate

Medicamente

Lista medicamente pentru tensiune mare Blocante ale Receptorilor Angiotensinei II (BRA) Inhibitori ai Enzimei de Conversie a Angiotensinei (IECA) Diuretice în hipertensiune Statine Medicamente pentru hipertensiune pulmonară Lista medicamente beta blocante Blocante ale Canalelor de Calciu Xanax scade TA 4 Suplimente pentru HTA

Simptome și diagnostic

Fluctuațiile Tensiunii Arteriale Tensiune mare la copii Simptomele hipertensiunii la femei Tensiunea Mare Cauzează Dureri de Cap Oboseala crește Tensiunea Arterială Simptomele Hipertensiunii Arteriale Pulmonare

Tratamente naturale și stil de viață

Tensiune Mare în Poziție Culcată Anxietatea și Hipertensiunea Arterială Efectele Adverse ale Consumului Excesiv de Cofeină Cum Se Modifică Tensiunea Arterială în Poziția Culcat Cafeaua creste tensiunea Tensiunea Mare După Efort Exerciții Fizice pentru Tensiune Hipertensiunea arterială după operație Deshidratarea și Tensiunea Arterială Cum scazi tensiunea diastolică mare Care este legătura dintre colesterolul ridicat și hipertensiune?Acupunctura pentru hipertensiune arterială Uleiuri Esențiale pentru Hipertensiune Arterială Zborul cu avionul si hipertensiunea Oțetul de Mere scade tensiunea Ce să (nu) mâncați în HAP Condimente și plante medicinale care scad TA Rețete cu Conținut Scăzut de Sodiu 6 băuturi care scad tensiunea arterială Usturoiul scade tensiunea Alimente și Băuturi de Evitat în Hipertensiunea Arterială Ceai pentru tensiune mare Dieta DASH

Complicații și afecțiuni asociate

Disclaimer

Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament.
Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.